STUTTGART

VfB Stuttgart


Nume complet:
 Verein für Bewegungsspiele Stuttgart 1893

Anul infiintarii:
 1893 (9 septembrie) sub denumirea de “Stuttgarter FV”;

Culorile echipei: 
alb-rosu;

Stadionul echipei: 
Gottlieb-Daimler-Stadion (55.896 locuri);

Palmares:
 5 titluri de Campioana (1950, 1952, 1984, 1992, 2007);
                  3 Cupe ale Germaniei (1954, 1958, 1997);
                  1 Supercupa a Germaniei (1992);
                  2 Cupe UEFA Intertoto (2000, 2002);
             de 4 ori vicecampioana a Germaniei (1935, 1953, 1979, 2003) si de 2 ori ocupanta a locului III (1981, 1983);
                 dubla finalista a Cupei Germaniei (1986 si 2007);
             de 3 ori finalista a Cupei Ligii (1997, 1998, 2005);
                  finalista a Cupei Cupelor (1998: 0-1 cu Chelsea Londra);
                  finalista a Cupei UEFA (1989: 1-2, 3-3 cu SSC Napoli); 

Cea mai categorica victorie:
 7-0 (cu Dusseldorf, 15 martie 1986);



Jucatori reprezentativi:
 F. Walter, K. Allgower, H. Muller, S. Katanec,  G. Buchwald, Dunga, G. Elber, K. Balakov, J. Klinsmann, 

Vedete actuale ale echipei:
 F. Meira, P. Pardo, Y. Basturk, D. Ljuboja, J.D. Tomasson, Elson, Carevic;

Jucatori romani care au evoluat la aceasta echipa: 
Alexandru SATMAREANU (SZATMARI) (1981-1982); Florin Valeriu RADUCIOIU (1997-1998), Ioan Viorel GANEA (1999-2003); Cirpian MARICA (2007-?)

Clasari in ultimele 6 sezoane (2002-2007):
 8A, 2A, 4A, 5A, 9A, 1A;

Fapt divers: 
Primul fotbalist roman care a evoluat la VfB Stuttgart a fost Alexandru Satmareanu II in sezoanele 1980/1981 si 1981/1982; acesta a ramas in RFG dupa un turneu al echipei nationale refuzand sa se intoarca in tara (evolua pentru Dinamo Bucuresti);



Echipa situata pe celebra “Mercedesstrase” este una dintre cele mai vechi cluburi cu sectie de fotbal din Germania, fiind fondata pe data de 9 septembrie 1893. 

In 1912 fuzioneaza cu Kronne Club Cannstatt sub denumirea actuala de VfB (=club pentru jocuri atletice), pentru ca in 1924 sa fie antrenata de un englez, Tom Hanney, fost international provenit din Manchester. 

Incepand cu anul 1933, o data cu instalarea celui de-al treilea Reich, competitia interna este organizata sub forma celebrelor Gauligen (=ligi regionale) activand in Gauligen Wurtemberg; in cadrul acestui format dupa ce castiga grupa aferenta regiunii sale reuseste sa ajunga pana in finala fiind invinsa de Schalke cu un scor “ireal” 6-4 (acest lucru se intampla in 1935, cu un Schalke aflat la turatie maxima).
Urmatoarele doua finale pentru titlul de campioana nu le va mai pierde, reusind sa se impuna (in 1950) in fata celor de la Kickers Offenbach cu 2-1 si in 1952 in fata celor de la FC Saarbrucken cu 3-2. O va pierde in schimb pe cea din 1953, atunci cand Kaiserslautern reusesc sa invinga cu 4-1 (cea mai mare diferenta de scor cu care Stuttgart s-a intalnit intr-o finala, anterioarele fiind echilibrate atat ca scor cat mai ales ca si “exprimare in joc”).

Se va revansa un an mai tarziu atunci cand cuceresc prima Cupa din istorie, 1-0 dupa prelungiri cu FC Koln, pentru ca in 1958 sa devina o specialista a prelungirilor reusind sa invinga dupa 120 de minute pe Fortuna Dusseldorf cu 4-3.

Datorita performantelor precedente, Stuttgart este una dintre cele 16 echipe care au inaugurat Bundesliga, in sezonul 1963-1964, terminand pe locul al V- lea cu o “zestre” de 33 puncte (cu 12 mai putin decat campioana din acel an, FC Koln).

In 1973 evolueaza pentru prima data intr-o competitie europeana, iar un an mai tarziu reuseste sa atinga semifinalele fiind eliminata din UEFA de catre olandezii de la Feyenoord (dupa un 3-4 la general).

Juergen Sundermann, antrenorul-minune al anilor ’70 pentru VfB, preia echipa si reuseste sa o readuca in prima liga dupa sincopa inregistrata 2 sezoane mai devreme (in 1975), neoprindu-se aici in 1978, 1979, 1980, 1981 echipa reusind clasari excelente locurile 4, 2, 4 si respectiv 3 cu un nucleu de jucatori format din Karl Heinz si Bernd Forster, Guido Buchwald sau Hansi Muller; aceasta a fost si perioada in care Juergen Klinsmann si-a facut debutul in echipa de seniori a clubului.

Popularitatea clubului este in continua ascensiune in 1984 si 1992 echipa cucerind doua noi titluri de campioana incepand sa se impuna treptat si in Europa: in 1989 a disputat impotriva lui Napoli si a lui Maradona o finala de Cupa UEFA fiind invinsa cu un 4-3 la general. In 1998 este randul Cupei Cupelor sa straluceasca, oferind iluzia VfB-ului ca se pot impune; nu a fost de acord Chelsea si “bursucul” sau, englezii castigand cu un scurt 1-0. (Singurele trofee Europene sunt reprezentate de 2 Cupe UEFA Interoto care au contat mai mult pentru mentinerea tonusului si intermedierea unor participari in cupa UEFA).

In perioada mai sus amintita exponentiali au fost Giovane Elber, bulgarul Krasimir Balakov si Fredi Bobici, tripleta ofensiva fiind responsabila cu majoritatea golurilor si a spectacolului. Dintre toti Krasimir se va dovedi cel mai atasat de club, primind la un moment dat si un post de antrenorsecund-jucator (Elber va aduce insa in visteria clubului o suma foarte buna, brazilianul trecand la Bayern Munchen unde a reusit sa isi indeplineasca visul, castigarea Champions League).

Nu numai ca echipa a iesit din conul de umbra care ii acoperise “viziunea” in ultimele sezoane insa a fost aproape de o dubla istorica cupa-campionat. Cu toate ca era data ca si sigur pe locul al IV-lea (dupa Schalke, Werder si Bayern) a reusit sa “taca si sa faca” reusind sa se mobilizeze atunci cand celelalte rivale se impotmoleau spre final, a reusit sa castige titlul in ultima etapa si sa dispute finala Cupei Germaniei.

Participarea in liga Campionilor va adduce sume considerabile la buget; echipa trasandu-si deja strategia: au plecat Hildebrand, Babbel, Lauth si elvetianul Streller insa au venit jucatori la fel de valorosi: Basturk, Ljuboja, Jon Dahl Tomasson, Elson si, mai ales, Ciprian Marica.