Lyon
Nume complet: Olympique Lyonnais;
Anul infiintarii: 1950 (3 august)1;
Culorile echipei: rosu-alb-albastru;
Stadionul echipei: Stade de Gerald (41.044 locuri);
Palmares: - 6 titluri de campioana a Frantei (2002, 2003, 2004, 2005, 2006, 2007);
- 3 Cupe ale Frantei (1964, 1967, 1973);
- 1 Cupa a Ligii (2001);
- 6 Supercupe ale Frantei (1973, 2002, 2003, 2004, 2005, 2006);
- 1 Cupa UEFA Intertoto (1997: 1-0 si 3-2 cu Montpellier);
- de 2 ori a fost vicacampioana (1995, 2001), iar de 4 ori a ocupat locul al III- lea (1974, 1975, 1999, 2000);
- de alte 3 ori a fost finalista a Cupei Frantei (1963, 1971, 1976);
- finalista a Cupei Ligii in 1996 (0-0, 4-5(pen.) cu Metz;
- finalista a Supercupei Frantei in 1967 (0-3 cu St. Etienne);
Cea mai categorica victorie: 8-0 (cu Ol. Marseille, 1998);
Cea mai severa infrangere: 2-9 (cu Lens, 24 mar. 1946);
Jucatori reprezentativi: J. Djorcaeff, S. Chiesa, F. di Nallo, B. Lacombe, L. Fournier, R. Garde, J. Tigana, M. Amoros, F. Maurice, B. N’Gotty, A. Pele, S. Andersson, E. Deflandre, P. Laigle, P. Violeau, M. Essien, Cacapa, Tiago;
Vedete actuale ale echipei: G. Coupet, Cris, E. Abidal, Juninho Pernambucano, S. Govou, F. Malouda, S. Wiltord, Fred, M. Baros;
Clasari in ultimele 6 sezoane (2002-2007): 1A, 1A, 1A, 1A, 1A, 1A;
Fapt divers: numerele 16 si 17 de pe tricourile echipei au fost retrase in memoria a doi fosti fotbalisti ai echipei Luc Borelli respectiv Marc Vivien Foe, plecati dintre noi mult prea devreme…
“Echipa momentului din Hexagon”, echipa care a rescris istoria Ligue 1 devenind prima echipa care
reuseste sa “introduca monotonia” dupa celebra perioada in care “Anul si echipa diferita” imparteau frateste titlurile. A castigat de 6 ori campionatul (consecutiv), fiind prima echipa franceza care reuseste sa “innoade” sirul victoriilor.
Avand o istorie tumultoasa (prima infiintare survenind in 1899, cea de-a doua in 1950) reuseste sa obtina performante notabile de abia spre finalul anilor ’60 si inceputul anilor ’70 cu 3 Cupe ale Frantei.
OL evolueaza inclusiv in divizia secunda nereprezentand unul dintre “actorii principali” in competitiile interne.
Cel care reuseste sa insufle o oarecare determinare la echipa este actualul selectioner al “cocosului galic”, Raymond Domenech; i-a urmat un alt profesionist, Jean Tigana, incet-incet mandria echipei iesind la suprafata (oricum Lyonul reprezenta unul dintre cele mai vechi si populate orase din tara, fiind inadmisibil sa nu poata avea un cuvant de spus pe plan fotbalistic). Pentru inceput “ataca” sistematic Cupa Intertoto pe care reuseste sa o castige in 1997 si sa prinda “trenul” catre Cupa UEFA.
Jaques Santini si mai ales Paul Le Guen (cel care s-a aflat in teren la dubla Steaua-PSG din preliminariile Ligii Campionilor din 1997) reusesc sa ofere bucurie dupa bucurie simpatizantilor acestei echipe; pilonii centrali au fost reprezentanti de Gregory Coupet (a reusit sa castige toate cele 5 titluri consecutive alaturi de Govou), Sonny Anderson (in doua randuri golgheterul echipei) sau P. Laigle… An dupa an “afacerile” echipei si mai ales banii castigati din publicitate si participarile din Liga Campionilor impunand-o ca unul dintre cele mai puternice si influente echipe de club din Europa, fiind acceptata in celebra G14, organizatia celor mai puternice echipe europene (pe langa Lyon exista si alte 2 echipe provenite din Hexagon, O.Marseille si PSG).
Venirea lui Juninho Pernambucano (brazilianul care a reinvetat loviturile libere – de exemplu in majoritatea jocurilor-video, Juninho are o probabilitate de a inscrie de peste 90%! – si pe care doar Ronaldinho sau Kaka l-au facut sa nu devina si liderul nationalei “cariocas”), afirmarea unor tineri talentati, recrutati de la diferite formatii din tara: Malouda, Diarra, Benzema, Abidal, Toulalan sau Squillaci, precum si revenirea la “vatra” a unor ostasi precum Wiltord, sau “exotici” precum Carew (sau mai nou Baros) au transformat echipa intr-o constelatii de valori. Daca exista galactici si extraterestri, atunci Lyon prefera sa ramana o echipa “pamanteana”, deoarece Europa nu i-a suras inca; an de an este implicata in fazele superioare ale Ligii Campionilor insa nu reuseste sa-si duca pana la capat visul (daca ar fi participat in UEFA, probabil ca ar fi defilat). Acest lucru ii mobilizeaza si mai mult pentru competitia interna, unde pur si simplu isi terorizeaza urmaritoarele cu ritmul impus.
Desi Gerard Houlier s-a retras de pe banca tehnica datorita unor probleme de sanatate, oricine ar veni aproape ca nu ar aveaz cum sa rateze si titlul cu numarul 7, iar aceasta datorita faptului ca au plecat doar doi jucatori: capitanul Cacapa si Tiago, venind in schimb “sange proaspat”: Behadj, Kader Keita, Duscher sau Bodmer.
In ceea ce priveste Liga Campionilor, cu siguranta ca echipa va incerca sa se mobilizeze mult mai bine si sa incerce sa sparga ghinionul…