Bordeaux

Nume complet: Football Club des Girondins de Bordeaux;

Anul infiintarii: 1881 (1 octombrie) [sectia de fotbal in 1919];

Culorile echipei: bleumarin-alb;

Stadionul echipei: Stade Chalban-Demas [Parc de Lescure] (34.088 locuri);

Palmares: 5 titluri de Campioana a Frantei (1950, 1984, 1985, 1987, 1999);
                  3 Cupe ale Frantei (1941, 1986, 1987);
                  1 Cupa a Ligii Frantei (2002);
                  1 Supercupa a Frantei (1986);
                  1 Cupa UEFA Intertoto (1995: 2-0 si 2-2 cu Karlsruhe SC);
             de 8 ori vicecampioana a Frantei (1952, 1965, 1966, 1969, 1983, 1988, 1990, 2006) si de 4 ori ocupanta a locului al III-lea (1953, 1954, 1981, 1986);
             de 6 ori finalista a Cupei Frantei (1943, 1952, 1955, 1964, 1968, 1969);
             de 2 ori finalista a Cupei Ligii Frantei (1997, 1998);
             finalista a Cupei UEFA (1996: 0-2 si 1-3 cu Bayern Munchen); 

Cea mai categorica victorie: 10-0 (cu Stade Francais, 1966);

Cea mai severa infrangere: 0-9 (cu AS Monaco, 1986);

Jucatori reprezentativi: P. Battiston, E. Cantona, D. Deschamps, R. Domenech, C. Duggary, A. Giresse, B. Lacombe, B. Lizarazu, J-P. Papin, S. Wiltord, Z. Zidane, E. Scifo, Denilson, Savio, K. Allofs, Pauleta, R. Witschge, Darcheville;

Vedete actuale ale echipei: F. Jurietti, V. Smicer, J. Micoud, U. Rame, S. Dalmat, Jussie

Jucatori romani la echipa: Erik Lincar  (1996-1997, la tineretul celor din Bordeaux);  

Clasari in ultimele 6 sezoane (2002-2007): 6A, 4A, 12A, 15A, 2A, 6A;

Fapt divers: Bordeaux este echipa franceza cu cele mai multe meciuri in cupele europene!

Una dintre echipele cu traditie din Franta (poate la fel de celebra precum si vinul provenind din aceeasi regiune), ia nastere (ca si sectie de fotbal) in 1919. Este echipa franceza cu cele mai multe partide disputate in Cupele Europene: Cupa Campionilor si mai moderna Champions League, Cupa UEFA, Cupa Cupelor si chiar Cupa Intertoto numarandu-se printre competitiile la care Girondins de Bordeaux a luat parte.

Prima partida din postura de club profesionist este datata la 22 august 1937 in deplasarea de la Toulouse (scor in defavoarea sa 2-3). In 1941, datorita celui de-al Doilea Razboi Mondial a fost nevoita sa dispute 3 finale cu trei echipe diferite situate in trei zone diferite: in “zona ocupata” a dispus de Red Star Paris cu 3-2 (liderul de atunci din campionat), in finala cu reprezentanta “zonei libere” scorul a fost de Bordeaux 3 – 2 Toulouse (cu un Toulouse “impanzit” de internationali francezi – nu mai putin de 5-), iar in “zona interzisa” s-a impus in fata celor de la Fives cu 2-0, castigand cea mai “ciudata” editie de cupa a Frantei; iata formatia-tip aliniata in cadrul celor 3 “finale”: Gerard - Homar, Mancisidor - Ben Ali, Plesiak, Rummelhardt - Szergo, Lopez, Urtizberea, Pruvot, Arnaudeau;

In 1950, gratie unui fotbalist olandez, excelentul De Harder, echipa castiga campionatul francez avand un avans de 6 puncte in fata celor de la Lille. Dupa alte cateva “lupte” pasionante cu St. Etienne (in 1969 pierzand titlul intr-un mod atipic: echipa mai ofensiva, Bordeaux, s-a inclinat in fata echipei cu cea mai buna defensiva, St. Etienne, cu alte cuvinte “albastrul” a fost “digerat” de catre “verde”) echipa castiga in popularitate an de an, devenind foarte indragita nu numai in cadrul “podgoriilor”.

Dupa o perioada de restriste soldata cu o serie neconvingatoare in anii ’70 (echipa fiind mai aproape de o retrogradare decat “niscaiva” trofee), Bordeaux revine in forta, cucerind 3 titluri de campioana in decurs de 4 ani (1984, 1985, 1987) cu Aime Jaquet la “carma” si trioul Alain Giresse-Jean Tigana-Manuel Tresor in rol de “matadori”; cele 3 trofee fiind completate si de alte 2 Cupe ale Frantei dupa doua finale “de povestit nepotilor”.

In 1990 echipa reuseste “contraperformanta” de a retrograda desi parfumul gloriei nu se stinsese inca iar echipa terminase pe 10. Motivul? “Eternele” probleme financiare cu care majoritatea cluburilor din acea perioada se confruntau, Federatia incercand sa “dea exemple elocvente” taind in carnea-vie a echipei care in urma cu cativa ani dominase fotbalul din Hexagon. Un motiv in plus de ingrijorare era acela ca majoritatea vedetelor se “pensionasera” iar reconstructia parea extrem de dificila. Din fericire nu a fost chiar asa. Incepea o noua era in istoria Bordeaux-ului.

Revenita in 1992 in prima divizie, 7 ani mai tarziu ofera o noua mostra de frumuseste coroborata cu suspans. Era anul iin care specialistii prevedeau o “reinviere” a celor de la Olympique Marseille. Din pacate pentru marseillezi Rame, Micoud, Wiltord, Saveljic, Phillipe sau Affanou au fost impecabili pastrand “renasterea” in schema insa inlocuid-o pe Olympique cu propri-a lor echipa, Bordeaux. A fost o lupta de gherila, la baioneta, ultima etapa cu rasturnari de situatie mai ceva ca intr-un joc de popice fiind cu noroc pana la urma cu Girondins. Sylvain Wiltord (in acel timp cu un mot oxigenat in varful capului) a devenit golgheterul Ligue 1, transferandu-se mai apoi la Arsenal Londra la insistentele lui Arsene Wenger.

Pe plan european a disputat doua finale: s-a impus in Intertoto la editia inaugurala a acesteia (1995), a patruns in Cupa UEFA unde a fost la un pas sa produca o noua premiera: echipa care a venit in UEFA gratiei “usitei” Intertoto sa cucereasca aceasta competitie; din pacate pentru fanii acestei formatii dar si pentru statistica, Bayern Munchen a reprezentat o  “nuca” prea tare pentru echipa.

In sezonul actual a evoluat in Liga Campionilor, incercand si in sezonul urmator sa evolueze in cea mai prestigioasa competitie inter-cluburi din Europa, insa trebuind sa se multumeasca in final doar cu o participare in Cupa UEFA (aceasta datorita finalului de campionat nebun, in afara de primul loc adjudecat de Lyon, pentru locurile de Champions League ramase luptandu-se 6 formatii!)

Totusi echipa s-a despartit de antrenorul sau (Ricardo) si de cel mai bun atacant (Darcheville) insa a reusit sa aduca alte doua piese valoroase: Laurent Blanc – antrenor si Jussie, atacantul percutant al celor de la Lens.