AS Monaco

Nume complet: Association Sportive de Monaco Football Club;

Anul infiintarii: 1924 (23 august);

Culorile echipei: alb- rosu

Stadionul echipei: Stade Louis II (18. 521 locuri);

Palmares: 7 titluri de campioana a Frantei (1961, 1963, 1978, 1982, 1988, 1997, 2000);
                  5 Cupe ale Frantei (1960, 1963, 1980, 1985, 1991):
                  1 Cupa a Ligii Frantei (2003);
             de 5 ori a fost vicecampioana a Frantei (1964, 1984, 1991, 1992, 2003), iar de 10 ori a ocupat locul al III-lea (1956, 1958, 1985, 1989, 1990, 1993, 1996, 1998, 2004, 2005);
            de 3 ori finalista a Cupei Frantei (1974, 1984, 1989);
            finalista a Cupei Ligii Frantei (2001);
            finalista Champions League (2004:0-3 cu FC Porto);
            finalista a Cupei Cupelor (1992: 0-2 cu Werder Bremen);

Cea mai categorica victorie: 9-0 (cu Bordeaux, 1986);

Cea mai severa infrangere: 0-6 cu (Nice, 1961);

Jucatori reprezentativi: F. Barthez, B. Boli, J-L. Ettori, D. Onnis, E. Di Meco, Y. Djorkaeff, C. Puel, E. Petit, L. Thuram, D. Trezeguet, T. Henry, V. Scifo, R. Milla, D. Prso, G. Hoddle, J. Klinsmann, C. Panucci, G. Weah, V. Ikpeba, J. Collins, F. Morientes, Warmuz, Givet;

Vedete actuale ale echipei: J. Koller, M. Kallon, J. Leko, F. Diawara;

Jucatori romani la echipa: Florin Valeriu RADUCIOIU (2000-2002);

Clasari in ultimele 6 sezoane (2002-2007): 15A, 2A, 3A, 3A, 10A, 9A;

Fapt divers: Desi clubul este format in 1919, statutul de “profesionist” il dobandeste in anul 1948! 

Se stie ca Monaco-Ville este capitala celui mai mic stat din Europa (dupa Vatican); in cei aproximativ 2 kilometri patrati de “tara” avand loc si un stadion! Desi reprezentanta statului Monaco nu are o echipa nationala afiliata la UEFA sau FIFA, reprezentanta orasului este una dintre echipele cu cel mai bun palmares din spatiul francofon. Pai la asa tara, va veti intreba, e si culmea sa nu ai performanta! Gresit! Echipa evolueaza in campionatul francez, urmand exemplul altor state minuscule (echipele din San Marino evoluand in ligile inferioare italiene, cele din Liechtenstein in ligile inferioare din Elvetia – FC Vaduz fiind la un moment dat aproape de o promovare istorica) sau cu un campionat mai slab cotat (majoritatea echipelor-fanion din Tara Galilor - exemplul Cardiff sau Swansea –fiind cuprinse in campionatul englez) si a reusit performante notabile “fiind” adoptata ca o echipa franceza.
Casa regala monegasca s-a implicat constant la dezvoltarea echipei, Louis II sau Albert de Monaco promovand cu entuziasm fotbalul din regiune; (numele fostului rege “tronand” si acum ca si denumire a stadionului).

La inceput erau atat de complexati incat evoluau in tot felul de culori pentru a se deosebi de echipamentul folosit de catre adversari. Totusi, la doi ani dupa ce clubul devine profesionist, echipa “inaugureaza” culorile alb si rosu in 1950 (ca si fapt divers au pierdut in etapa inaugurala, dar asa se intampla practic intotdeauna). Cu un buget de peste 36 de milioane de franci, echipa reuseste sa promoveze in 1952 pe prima scena a fotbalului din Hexagon, terminand la finele acelui sezon, undeva in zona mediana a clasamentului; era o performanta deosebita pentru inceput.

In 1960 obtine primul trofeu, Cupa Frantei, fiala cu St. Etienne (4-2) fiind una deosebita, echipa prmind trofeul din mainle printului Rainier si fiind insotita de fanii nabadaiosi care au colorat oraselul Monaco in alb si rosu, o splendoare sa vezi o sarbatoare la un nivel “micro-social” am putea spune.
In 1963 reuseste dubla-cupa campionat, anuntandu-si de pe acum candidatura la cea mai importanta echipa a Frantei din era moderna.

Desi retrogradeaza la un momentat, aceasta sincopa este uitata aproape instantaneu in momentul in care echipa reuseste alte trofee. In 1997 cu “fratii monegasci” (cum au fost numiti de catre presa) Victor Ikpeba – Sonny Anderson in rol de finalizatori, reuseste sa cucereasca un nou titlu, iar in 2000, sa il castige pe cel de-al 7-lea si ultimul din mileniul 2.

In cupele europene echipa a devenit celebra mai ales in momentul in care fotbalul a evoluat si s-a tacticizat puternic. Monaco fiind una dintre echipele care in 2004 au jucat cele mai “stranii” semifinale din istorie (stranii datorita faptului ca in acea faza a competitiei nu s-a aflat nici unul dintre granzii Europei, aceasta parasind “en corpore” Champions League); din pacate in finala disputata in fata celor de la FC Porto monegasci nu au reusit sa repete performanta din meciurile anterioare (mai ales acel meci “de vis” impotriva celor de la Real Madrid, cu Giuly in rol de “spiridus-calau”.

Sezonul 2006/2007 a inceput catastrofal (reprezentand si unul dintre motivele pentru care Boloni a fost demis) echipa “inotand” undeva catre “sudul extrem” al clasamentului mult timp; revenindu-si usor pe final (ar fi fost prea mult ca Ligue 1 sa isi piarda intr-un singur an doua foste campioane).