LIVERPOOLLiverpool

Nume complet: Liverpool Football Club;

Anul infiintarii: 1892 (15 martie);

Culorile echipei: alb-rosu;

Stadionul echipei: Anfield Road (45.522 locuri);

Palmares: - 18 titluri de Campioana a Angliei (1901, 1906, 1922, 1923, 1947, 1964, 1966, 1973, 1976, 1977, 1979, 1980, 1982, 1983, 1984, 1986, 1988, 1990);
7 Cupe ale Angliei (1965, 1974, 1986, 1989, 1992, 2001, 2006);
7 Cupe ale Ligii: (1981, 1982, 1983, 1984, 1995, 2001, 2003);
15 Supercupe ale Angliei (1964, 1965, 1966, 1974, 1976, 1977, 1979, 1980, 1982, 1986, 1988, 1989, 1990, 2001, 2006); 
5 Cupe ale Campionilor Europeni: (1977, 1978, 1981, 1984, 2005)
3 Cupe UEFA (1973, 1976, 2001);
3 Supercupe ale Europei (1977, 2001, 2005);
2 Cupe Intercontinentale: (1981, 1984);
de 11 ori vicecampioana a Angliei (1899, 1910,  1969, 1974, 1975, 1978, 1985, 1987, 1989, 1991, 2002) si de 7 ori ocupanta a locului III: (1968, 1972, 1996, 1998, 2001, 2006, 2007);
a disputat alte 6 finale de Cupa a Angliei (1914, 1950, 1971, 1977,1988,1996);
a disputate alte 3 finale ale Ligii: (1978, 1987, 2005);
a pierdut finala Supercupei Angliei in 6 randuri (1922, 1971, 1983, 1984, 1992, 2002);
finalista a Cupei Campionilor in 1985 si 2007 (in Champions League);
finalista a Cupei Cupelor in 1966;
a pierdut Supercupa Europei in 2 randuri (1978, 1984);
a pierdut finala Campionatului Mondial al Cluburilor in 20051;

Cea mai categorica victorie: 9-0 (cu Chrystal Palace, 12 sep. 1989); 

Cea mai severa infrangere: 1-9 (cu Birmingham, 11.dec. 1954);

Jucatori reprezentativi: B. Dunlop, R. Robinson, M. Busby, R. Moran, J. Toshack, K. Keegan, K. Dalglish, G. Souness, Ian Rush, S. McMahon, S. Stauton, J. Aldrige, J. Barnes, P. Beardsley, R. Hougton, S. McManaman, J. Redknapp, S. Bjornebye, P. Berger, M. Owen, D. Hamnan, E. Heskey, M. Babbel, M. Baros,  J. Dudek, R. Fowler;

Vedete actuale ale echipei: S. Gerrard, S. Hyypia, J. Carragher, J.A. Riise, L. Garcia, P. Crouch, D. Kuyt;

Clasari in ultimele 6 sezoane (2002-2007): 2A, 5A, 4A, 5A, 3A, 3A;

Fapt divers: In sezonul 1974-1975, primul tur al Cupei Cupelor a cunoscut cea mai mare diferenta de scor dintre doua echipe – 11 – castigatoarea Cupei Angliei reusind sa invinga pe castigatoarea Cupei Norvegiei, Stromsogodset IF cu scorul de … 11-0; interesant este faptul ca 9 jucatori diferiti au reusit sa puncteze in acel meci (aceasta in conditiile in care exista un portar si dreptul la doar o singura schimbare de jucatori!).

Orasul Liverpool a propus omenirii cel putin doua proiecte de succes: The Beatles si Liverpool FC (trebuie sa ii mentionam aici si pe cei de la Everton, care impreuna cu “cormoranii” detin -cumulat- mai multe trofee decat toate echipele Londrei).

Liverpool, echipa celor care “niciodata nu sunt singuri”2, prinde viata pe data de 15 martie 1892, atunci cand John Houlding, (membru in consiliu local al orasului, detinator al unei fabrici de bere si viitor primar al Liverpool-ului) proprietarul arenei Anfield se hotaraste sa infiinteze aceasta echipa deoarece stadionul sau ramase vacant, echipa care evoluase aici, Everton, pleaca datorita rentei impuse de Houlding.

Culorile rosu si alb nu sunt alese intamplator ci sunt in conformitate cu cele promovate de catre oras iar simbol devine “cormoranul”.

Houlding (membru de altfel al echipei Everton) impreuna cu prietenii sai cei mai buni William Barclay si John McKenna (acesta din urma devenind ulterior cea mai proeminenta figura a clubului ca presedinte si director sportiv) semneaza actul de nastere al clubului in propria casa. Datorita unei sume modice, sunt recrutati o serie de fotbalisti scotieni, echipa capatand supranumele de “Echipa Mac-ilor’ – se stie ca particula “Mc” este adesea intalnita in cadrul numelor scotiene - .

La doar 9 ani de la infiintare, Liverpool castiga primul titlu de campioana a Angliei acumuland 45 de puncte (cu 2 mai multe decat Sunderland); va urma perioade de timp in care nu va avea rival, de exemplu in perioada interbelica, sau imediat dupa incetarea ostilitatilor celui de-al Doilea Razboi Mondial.

Totusi se impune definitiv in constiinta microbistilor britanici intre anii ’70-‘80 cand devine cea mai galonata echipa a Angliei, atat pe plan intern cat si ca reprezentanta in cupele europene (atat de tarziu datorita faptului ca in 1954 a reusit sa retrogradeze in liga secunda, trebuind sa “traga” tare pentru a se impune din nou). Bob Paisley este antrenorul care a reusit sa aduca acasa primele Cupe ale Campionilor, fiind unul dintre cei mai respectati si devotati manageri (a inceput ca secund al echipei, iar dupa ce Bill Shankly, un al monstru sacru al bancii tehnice, s-a retras nu s-a sfiit sa accepte postul de “principal”).

Si ce echipa reusise Liverpool sa incropeasca! O echipa poate la fel de mare ca si cea “eterna” a lui Manchester United (disparuta in urma tragicului accident aviatic): John Toshack, Dalglish, Keegan urmati apoi de Ian Rush (golgheterul all-time al echipei cu aproape 400 de goluri, un adevarat record).

Daca tot am adus vorba despre “atacul” cormoranilor trebuie sa mentionam ca pe langa galezul Rush au existat si alti atacanti exponentiali pentru echipa, cum ar fi: John Barnes sau Peter Beardsley (participanti la Campionatele Mondiale din 1986 si 1990), apoi Robbie Fowler si “The Kidd” Owen.

Un merit deosebit il are echipa creata de francezul Gerard Houlier si “consolidata” de Rafa Benitez, doi straini in slujba celei mai iubite echipe engleze; cu o pepiniera de exceptie, Gerrard si Carragher reprezentand doua exemple mai mult decat elocvente, si un fotbal spectaculos, ofensiv, echipa reuseste sa se mentina la cel mai inalt nivel in coasta celor de la MU, Chelsea sau Arsenal.

Desi au reusit evolutii extraordinare in Liga Campionilor, evolutii care au adus nu numai faima ci si suficiente “fonduri”, fanii nu sunt tocmai multumiti, dorindu-si enorm un nou titlu de campioana (Liverpool poate fi comparat cu Inter deoarece aceste echipe-gigant nu au mai reusit un titlu de foarte mult timp). La un moment dat chiar si Gerrard dorea sa plece nu pentru a castiga bani mai multi ci pentru ca “m-am saturat sa nu castig nimic”; doleanta i-a fost auzita ca prin minune, iar in 2005 echipa a reusit cea mai spectaculoasa revenire din istoria Ligii Campionilor (si aceasta dupe ce o eliminase in semifinale pe Chelsea in fata careia suferise in acel sezon infrangeri pe linie in campionat si cupe) impotriva “diavolului” milanez: condusi cu 3-0, ros-albii nu se resemneaza ci reusesc un 3-3 de povestit nepotilor; se impune apoi la penalty-uri gratie polonezului Jerzy Dudek, aflat la ultimul sau mare meci.
In sezonul actual, dupa o noua “sincopa” in campionat (daca locul 4 ocupat poate fi numit sincopa) a reusit din nou sa se califice in finala Champions League dupa reeditarea unor meciuri din trecut: semifinala cu Chelsea si, mai ales, finala cu “diavolul milanez”; de aceasta data a trebuit sa se recunoasca invinsa, desi a fost condusa cu 2-0, a reusit doar un gol al consolarii venit mult prea tarziu… poate daca era 3-0… 

Probabil ca dupa acest sezon, echipa se va axa numai pe campionat (desi este greu de crezut) tocmai pentru a demonstra faptul ca o campioana a Europei (pentru ca Liverpool ESTE o campioana) trebuie sa fie neaparat si o campioana a tarii pe care o reprezinta!