Chelsea
Chelsea Londra
Nume complet: Chelsea Football Club London;
Anul infiintarii: 1905 (14 martie);
Culorile echipei: alb-albastru;
Stadionul echipei: Stamford Bridge (42.055 locuri);
Palmares: - 3 titluri de Campioana a Angliei (1955, 2005, 2006);
3 Cupe ale Angliei (1970, 1997, 2000);
4 Cupe ale Ligii (1965, 1998, 2005, 2007);
3 Supercupe ale Angliei (1955, 2000, 2005);
2 Cupe ale Cupelor (1971: 2-1 cu Real Madrid, 1998: 1-0 cu VfB Stuttgart)
1 Supercupa a Europei (1998);
vicecampioana Angliei (2004) si de 4 ori ocupanta a locului III (1920, 1965, 1970, 1990);
finalista a Cupei Angliei in 4 randuri (1915, 1967, 1994, 2002;
finalista a Cupei Ligii in 1972;
finalista a Supercupei Angliei in alte 2 ocazii (1970, 1997);
Cea mai categorica victorie: 9-2 (cu Glossop, 1 sep. 1906)
Cea mai severa infrangere: 1-8 (cu Wolverhampton Wanderers, 23 aug. 1953);
Jucatori reprezentativi: J. Windridge, B. Whittingham, N. Middleboe, J. Crawford, E. Parsons, J. McNichol, J. Greaves, G. Durie, C. Burley, G. Le Saux, D. Wise, D. Harin, M. Hughes, D. Petrescu, G. Vialli, G. Zola, G. Poyet, T.A. Flo, E. de Goey, E. Gudjonssen, J. F. Hasselbaink, D. Duff;
Vedete actuale ale echipei: P. Cech, C. Makelele, J. Terry, M.Essien, A. Shevcenko, F. Lampard, J. Cole, D. Drogba, M. Ballack, A. Robben;
Jucatori romani la echipa: Dan PETRESCU (1995-2000), Adrian MUTU (2003-2005);
Clasari in ultimele 6 sezoane (2002-2007): 6A, 4A, 2A, 1A, 1A, 2A;
Fapt divers: ca fiecare echipa din Anglia are o sumedenie de cantece atat pentru echipa cat si pentru jucatorii cei mai importanti a incetat de mult timp sa mai fie o curiozitate; Dan Petrescu este singurul roman care detine un asemenea cantec datorita evolutiilor si devotamentului fata de culorile alb-albastre (“Super Dan”);
Echipa ultimelor sezoane din Premier League, Chelsea Londra a fost fondata pe data de 14 martie 1905 in “The Rising Pub” fiind reprezentanta clasei instarite si a aristocratilor (cartierul londonez Chelsea fiind unul rezidential) insa a ramas mult timp in umbra altor 2 echipe londoneze Arsenal si Tottenham.
Pana in 1955, echipa are evolutii mediocre sau modeste, obtinand doar o finala de Cupa si un loc 3 in 1920; cu toate acestea echipa avea “lipici” la public datorita jocului spectaculos, lipsit de complexe si fantezist; tocmai datorita acestuia echipa nu a reusit mari performante sacrificandu-le in favoarea spectacolului. Indiferent in liga in care a evoluat echipa era sustinuta de peste 50.000 de oameni, in 1935 recordul de asistenta fiind practic spulberat, aproape 83000 de spectatori inghesuindu-se sa urmareasca pe viu partida dintre Chelsea si Arsenal. Oricum recordul absolut, neoficial insa, a fost in 1945 cand, pentru a celebra prietenia si victoria aliata, Chelsea disputa un meci amical cu Dinamo Moscova (3-3), a fost de 100.000 de specatori, multi dintre ei intrand in mod ilegal pe stadion pentru a urmari “ciudatenia”, echipa campioana a Uniunii Sovietice.
Nu trebuie uitat nici faptul ca interactiunea dintre suporteri si club a fost una fantastica (pentru necunoscatori trebuie sa afirmam ca nu miliardele lui Abramovici au adus lumea la stadion!) de exemplu jucatorii din anii ’80: Peter Osgood si Bonetti au fost adusi la echipa (propusi clubului) de catre doi suporteri fanatici, unchiul primului si respective mama celui de-al doilea!
In 1955 castiga in mod surprinzator campionatul cu un lot lipsit de experienta din care doar internationalul Roy Bentley era cunoscut. Reuseste sa castige si Supercupa si sa participe in Cupa Campionilor. Interventia Federatiei Engleze de Fotbal face ca meciul cu suedezii de la Djugardens sa nu se mai dispute, acestia considerand competitiile interne mult mai importante.
Datorita unei restructurari masive a lotului, echipa retrogradeaza in 1962 in mod rusionos terminand a 22-a (ultima). Revine in sezonul imediat urmator mult mai motivata si experimentata incepand sa practice un fotbal modern, in care extremele aveau un rol determinant. Echipa nationala a Germaniei Federale o invita sa dispute in doua randuri meciuri amicale, iar Chelsea nu se face de ras 3-1 si 3-3 cu viitoarea campioana mondiala din care nu lipseau Beckenbauer, Vogts sau Seeler.
Castiga primul trofeu european, Cupa Cupelor in 1971, cu 2-1 dupa o evolutie entuziasmanta si doua goluri fabuloase impotriva celor de la Real Madrid.
Anii ’80 sunt umbriti de o noua retrogradare in divizia secunda, insa deceniul 9 al secolului XX este unul extraordinar, Chelsea formand sub comanda lui Gullit si a lui Vialli (ambii in postura de antrenori-jucator) o echipa deosebita din care faceau parte Zola, Petrescu, Wise, de Goey, Hughes, Leboeuf sau Desailly. Echipa se impune in Cupa Angliei, Cupa Cupelor si Supercupa Europei
(invingand-o pe imbatabila de pana atunci, Realul din Madrid).
In 2003 delicatele probleme financiare iau sfarsit odata cu venirea miliardarului rus Roman Abramovici care plateste datoriile clubului (cifrate la 80 milioane de lire), si investeste alte 100 de milioane in transferuri.
Venirea “sahistului” Mourinho pe Stamford Bridge scrie o noua pagina in cartea de aur a clubului cu un mars furibund catre cucerirea celui de-al doilea titlu din istorie; domina cu autoritate toate competitiile, singurul regret ramanand neputinta de a triumfa si in Liga Campionilor. Si in sezonul recent incheiat echipa a mers destul de bine insa in fazele superioare ale Ligii Campionilor au fost eliminate de “eternul” Liverpool, iar in campionat Manchester United a fost de neoprit. Razbunarea a venit in finala Cupei Angliei, adjudecata de Chelsea in fata “campioanei” prin goul inscris in prelungiri de catre ivorianul Drogba, cel mai bun jucator in acest sezon (Sevcenko si Ballack, adusi cu surle si trambite la Londra nu si-au gasit locul, fiind aproape de o despartire rapida – mai ales ca a venit un alt atacant de calibru, peruvianul Claudio Pizarro). Cu toate acestea relatiile dintre patron si antrenor sunt mai distante ca niciodata…